POVESTI DE NECALUREA

Ma depasesc doua doamne ca la 30 de anisori asa. Ar fi trebuit s zic "domnite"? En fin... Trecerea rapida de langa mine, poseta uneia dintre ele trecand cu "scartz" pe maneca jachetei mele de piele nu le stanjeneste discutia: - Ne grabim, fata? - Da, sa mergem sa imi platesc taxa la doctorat si fuga la mall.

E întuneric şi vânt. Lîngă umărul meu, fereastra deschisă desenează tuşe lăptoase în aerul negru al încăperii. Scame de noapte stau agăţate de pereţi, de colţuri şi tavan, de mobile şi de mine. În lungul străzii frunzişul copacilor, argintat de razele palide ale lunii, tremură neliniştit în zgomot metalic. Stau drept, lipit de marginea ferestrei, degetele îmi sunt încleştate pe pervazul rece, iar sub tălpi simţ ţesătura aspră a covorului colorat. În jurul meu cercuri de singurătate se întretaie cu zgomot spart cad unele peste altele mirosind a pustiu şi foşnind obosit. Fruntea îmi sălăşuieşte în întuneric şi ochii-mi reci cată în zadar la orizontul de granit. Fiinţă întreagă îmi e încordată şi sîngele aproape îngheţat îmi curge greu în artere. În piept însă, pe dinlăuntrul meu, clocotesc ape înspumate cu creste de diamant, se izbesc valuri de ţărmuri iuţi înălţînd în văzduh jerbede cleştar. În spatele ochilor mei, soarele se înaltă peste poala pădurii fermecate ce străjuieşte ...

Poate ca asa ar fi trebuit sa incep. Am facut insa altceva si la-nceput am postat o poveste, caci trebuie sa stiti voi ce intrati aici (nu, nu sa lasati orice speranta), dar trebuie sa stiti, zic, ca desi ceea ce vedeti este in forma un blog, in fond este doar un spatiu in care eu nu voi pune orice, oricand, oricum. Nu se va intmpla sa am oares’ce dureri de burta si dimineata sa va-mpartasesc din uriasa impresie pe care mi-a lasat-o toaleta luminata in miez de noapte sau sentimentul golirii dupa experienta traumatica pe campul trudei intru digestie si avatarurile de aici pornite. Nu va voi lasa sa vedeti nici macar cum, sleit, dar fericit dupa astfel de trebi ma intorc in patul meu vegheat de ilustre nume coborate spre sfat din copertile cele multe vietuitoare pe noptiera mea. Ei bine, nu, nu asa ceva veti vedea, veti citi unii si veti intelege cativa. Ci altfel de lucruri, dragii mosului. Veti vedea, citi, etc. intamplari, visuri (da, dintre acelea de noapte!), si lucruri care trec pr...

Pe cand se potcovea puricele cu nouaj’noua de ocale de fier si sarea pan’ la cer... Ei, fir-ar sa fie, asta e alta poveste... Peste noua mari, peste noua tari, la marginea pamantului si a marii celei mari avea palatul Imparatul Verde. Cum? Nici asta nu e povestea? Aveti dreptate, da-o incolo ca azi is cu capul in norii de afara, norii acestia ce anunta primavara, chiar de-s sinilii si aduc cerul atat de aproape de pamant. Stiti ce? Mai bine va spun ce am trait intr-o noapte, de curand, caci poate ca ma veti ingadui cu cele putine simtite de mine in noaptea de va spuneam cand ploile cadeau despletite peste paduri cafenii, peste clinele delurilor desenate stins si doar ghicite in noapte. In cea noapte mai degraba auzeam decat vedeam perdelele de apa cazand din ceruri cenusii de fonta, inchise pe veci peste orizonturi inecate in neguri. M-am lipit de sticla rece a ferestrei, stiti voi, sticla aceea peste care se preling picaturile de apa, aceea care imprumuta toate culorile curcubeului l...