Decor
Aerul e incarcat
și umed, iar norii josi se ghicesc ca niște pete de cerneala pe cerul de fonta.
Aud picuri căzând lung și lovind caldarâmul, zidurile și acoperișurile vechi.
Vâjâie în jgheaburi apa scursă de pe țigle decolorate și table pe jumatate
ruginite, se nasc râuri mititele în margini de rigole, se îneaca în ea îmsăși, cu
zgomot atavic, în grătare murdare de canal. Norii se frământă și se înalță
dinspre miază-noapte. Acolo, pe orizontul de oțel ars sunt dealuri acoperite cu
păduri, cu pante repezi și miros iute de frunze așternute în straturi groase.
Acolo apa se prefiră printre trunchiuri drepte și crăpate, se adună în
adâncituri, se revarsă peste margini de iarbă, se scurge în repezișuri prin văi
înguste cu maluri de pământ roșu amestecat cu pietre sure si albe, cu rădăcini
agonizând ieșite înafară și trunchiuri mâncate de vremi.
Cerul se lasă mai
mult, îi simt greutatea și zbaterea implacabilă. Șuvoaie de apă se prăvale peste
lume. Ziduri, acoperişuri şi străzi se amestecă încet cu ploaia aceea şi curg laolaltă
în sunet metalic.Toate devin un pustiu deșert de culoare, îndepărtat şi
chemător. Îmi apropii ochii de sticla
irizată, argintiu şi violet şi încerc să văd dincolo de vălul acela de
întuneric lacustru. Dar fereastra mea e rece, îngheţată şi impersonală.
Țintuit de
noapte, ploaie şi gânduri, întorc capul către celălalt întuneric, cel din
cameră.
Ea
Ea doarme în pat
cu pletele revărsate peste perne, respiră profund şi are ochii un pic strânşi
ca atunci când nu vrei să te trezeşti. E acolo, cufundată în somn, ruptă de
lumea mea, parcă fără putinţă de trezire. Timpul se înșiră netulburat în locul
unde stau nemișcat, am sentimentul că rămâne ceva nefăcut, neterminat, poate e
tocmai acest somn dus dincolo de mine. O văd acolo, se încruntă vag prin somn.
Mă mișc si ea
deschide ochii şi mă vede proiectat în dreptunghiul negru-luminat al ferestrei.
Își întinde mâinile, geme uşor, mai geme o data, mă întreabă ce faci, nu fac
nimic. Se ridică pe jumătate şi sânii frumoşi ii lucesc ferm în lumina puţină
reflectată de plafon. Își trece mâna prin păr şi spune că vine repede înapoi.
Apoi se dă jos din pat cu mişcări lente, pe jumătate adormită, pulpele goale i
se zbat o clipă într-o margine de cearceaf, se eliberează, pornește încet către
baie cu părul curgându-i pe umeri. Trece o mică veşnicie până a ajunge la uşa
camerei şi în toată această vreme părul îi curge continuu pe umeri, inundând
spațiul din spatele ei. Sânii i se mişcă lent în ritmul paşilor, spintecă
întunericul de dinaintea ei lăsându-l să-i curgă lung peste piept, abdomen,
şolduri şi coapse. Pășește luminată pe jumătate, ca primul pătrar al unei luni
suple şi aţâţătoare, trece peste prag dintr-o dată, parcă nici n-ar fi fost. Aud
uşa de la baie închizându-se şi mai apoi sunetul apei curgând dincolo de
pereţii întunecaţi.
V-am spus că are
niște ochi migdalaţi și că ochii aceștia râd o dată cu proprietara lor? Că se
bucură o dată cu ea de întâmplări povestite pripit, împletite cu râsete lungi
și pline? Că privirile ei de cafea se topesc de plăcere din lucruri mici și că
are mereu râsul acela ușor gâlgâit, moale, prelung, întreg. Același râs când
îmi povestea scena pe care o văzuse într-un mic magazin. Mirare, veselie şi
deplină înțelegere. Văzuse o femeie, cu
cizme de piele până peste genunchi şi rochie foarte scurtă, cu părul tapat,
platinat. Poate nu i-ar fi atras atenţia până la urmă dacă nu ar fi desfăcut și
mâncat o ciocolată între rafturi, mereu
atentă să nu o vadă cineva. Ei îi
plăcuse într-un fel acea faptă de copil, se amuzase copios şi într-un fel se
făcuse complice. Si bucuria îi era la fel de complice.
Câteodată are
tresăriri de emoție nelegate de ceva anume, ca acele cuvinte calde, adânci şi
profunde pe care mi le-a trimis într-o zi obşnuită, la o oră fără semnificaţie.
Mi-am imaginat-o cum a scris cele câteva cuvinte pe care le-am păstrat, aşa
aşezate ciudat, inversate în două fraze simple care îmi spuneau poveşti cu
minuni şi cu mine. Ce sentiment trebuie să fi străbătut pieptul şi ochii ei
când a scris, cum va fi vibrat atunci.
Chiar şi mâncarea
avea un gust special pentru noi doi când eram împreună, amestecuri de ierburi
şi frunze în nuanţe de verde şi roşietic, fructe și vieţuitoare exotice luau
gust de femeie în farfuriile albe şi strălucitoare, iar tacâmurile de metal
greu nu făceau decât să elibereze mirosurile şi gusturile acelea crude,
gusturile ei.
Ea se bucura cu
exclamaţii când vedea o prăjitură învelită în straturi de ciocolată fină.
Bucuria ei încălzea atmosfera şi prin aerul plin de mireasma cicolatei vedeam
siluete suple de oameni roşii şi copaci de junglă în verde crud, auzeam ţipătul
maimuţelor și al păsărilor, simţeam vântul încărcat de mirodenii de pe ţărmuri
calde.
Toate acestea mi
le adusese o dată cu o lume pe care am simţit-o pentru mine, lume în care mi-am
trăit sentimentele, senzaţiile, placerile. M-am bucurat de fiecare minut, de
fiecare gest.
Eu eram acolo şi
acolo era şi ea, iar lumina ne îmbrăca pe amândoi deopotrivă.
*
Ma desprind de
gânduri şi de fereşti reci şi mă îndrept către pat trecând prin valuri de
întuneric lipicios şi învolburat de trecerea fetei. Mă lovesc de marginea
patului înalt, înecat în perne şi cearceafuri. Mă las să cad între ele şi simt
căldura celuilalt trup ridicându-se încet şi pierzându-se în noaptea udă. Apa
curge mereu dincolo de pereţi prin care s-a topise ea şi îmi imaginez trupul ei
cum îşi pierde contururile în jeturile de apă argintie, irizată de lumina crudă
căzută din tavan. Aud apa oprindu-se și în dreptul uşii deschise a camerei
întunericul se destramă în fâşii de nichel venite dispre baie. Aud ca prin vată
paşi. Îmi întorc privirea către cadrul argintat al uşii şi aştept, însoţit de
şuierul ploii, să apară fata.
*
Prima
poveste din oglindă
Ea stătea pe canapea, cu picioarele strânse şi
mânca o pară ce părea cenușie în lumina săracă din jur. Bărbatul îşi atinse falca, îşi frecă ochiul
stâng care era un pic mai închis decât cel drept şi îi povesti fetei cum
într-un magazin din centru o femeie grasă, îmbrăcată ţipător desfăcuse febril o
cutie de ciocolată şi o mâncase pe toată, acolo între rafturi. Ea zâmbi și
ascultă mai departe cu ochi-i alungiți și oblici pierduţi în fereastra neagră
şi albă a apusului.
A
doua poveste din oglindă
Ochiul lui mai închis statea cazut, atent să
îi scrie ceva fetei. Gura cu buze ciudat răsfrânte stătea închisă strâns în
timp ce îşi alegea cuvintele, iar cămaşa lui neagră şi cenuşie şi peretele alb
din spate îl făceau să arate ca un desen bidimensional. Cuvintele scrise
erau aşezări un pic paradoxale, cu
antepuneri vorbind despre minuni. El își aplecă mai mult capul şi scrise mai
departe. Ea citi vorbele calde si le plăcu . Câțiva monştrii albi şi negri rămaseră
ascunşi prin colţuri.
A
treia poveste din oglindă
Fata îşi aşeza pletele după ureche şi îşi
apleca nehotărâtă furculiţa în amestecul crud din farfurie. Broboane fine şi
cenuşii de sudoare străluceau pe fruntea bărbatului din fața ei. Luă mâna stngă a fetei şi aşteptă până ce ea
se opri din ceea ce făcea cu furculiţa. O mângâie și îi spuse lucruri anume. Ea
îşi ținu mâna în mâna lui o vreme și îl ascultă răspunzând moale din când în
când. Apoi și-o trase ca din nebăgare de
seamă și își așeză degetele pe paharul aburit plin cu lichid verzui în care se
amestecau gusturi acide și mentolate. Seara lasă umbre lungi şi decolorate
peste toate.
A
patra poveste din oglindă
Ochii fetei străluceau în timp ce desfăcea
ambalajul cu benzi negre şi platinate.
Exclamaţia de surpriză încălzi inima bărbatului. Părul lui scurt, rar și
ţepos era ciudat pus în evidenţă, ca un nimb,
de lumina albă şi palidă venită
drept din spatele lui. Se aplecă spre ea, fata se strânse un pic, dar el reuşi
să îi atingă gâtul cu buzele. Mirosul de ciocolată învălui pentru o clipă
atmosfera gri. Fata îşi umezi uşor buzele, luă cu furculița o bucată în care se
amestecau straturi cremoase, le strivi între limbă și cerul gurii şi bărbatul
se topi în aerul luminat de glazuri negre, albe si argintii.
A
cincea poveste din oglindă
Ochiul lui se zbătea puţin, aştepta răspunsul
ei. Fata îşi dorea să nu fie nevoită să spună ceva. Lucrurile puteau curge pur și simplu, fără
angajamente și promisiuni, oricum greu de ținut. El o privi, îl privi și ea.
Șuviţele de păr îi cădeau peste sprâncene arcuite, pantoful cenuşiu cu toc
înalt oscila agățat pe degete, piciorul cambrat se legăna ușor plictisit,
arătând mai calm decât era de fapt în matasea cenuție a ciorapului. Pereţii alb
perlat şi mobilierul închis la culoare accentuau lipsa de perspectivă. Turnurile
de sticlă vibrau lung în așteptare. Și
fata nu răspunse nimic până la urmă . Lumina din jurul lor plecă încet și se duse
să se aşeze pe podelele întunecate.
*
Bis
Paşii umezi se aud
lipiți de gresii, sunt lângă uşă. Aștept să o vad trecând peste prag. Îi voi
spune fetei ce gândesc în această noapte în care planeta se îneacă în propriile
ei ape.
Dar silueta care se
desenează brusc în dreptunghiul cețos, slab luminat, e diferită și abia îmi
opresc un strigăt.
De pe prag un
bărbat necunoscut, gol, mă priveşte mut.
Ochiul sau stâng,
un pic mai închis decât celălalt, îi tresare nervos. Gura cu buzele ciudat
răsfrânte e deschisă într-un fel de mirare, fruntea înaltă de calviție îi
luceşte în negru şi cenuşiu, iar părul scurt şi ţepos de pe creştet se profilează
nimbat de o lumină necunoscută și albă ce vine de nicăieri.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu