Gând de toamnă
Venit-a toamna
Și
cu ea o dată,
O
vară indiană, tristă-n care
Trăi-vei
poate
Palida
și-uscata,
Târzia
remușcare.
Și-apoi?
Te
vei gândi?
Cădea-vei
pradă dorului?
Mai
trist,
Și
mai zadarnic,
Decât
a fost al lui?
Doua întâmplări de noiembrie
Ploaia izbea în parbrizul mașinii cu picături înghețate. Se lipeau, curgeau apoi ca un gel diluat, sclipeau în lumina farurilor, se amestecau cu noaptea și cu vântul care agita crengile pe care mai stăruiau frunze trecute brusc din vară indiană în toamnă rece ca o lamă de cuțit. Dieselul mârâia adormit de ora înaintată și eu mă socoteam cam pe unde să pun mașina peste noapte. Poate era mult spus. Seara era târzie și eu mă trezeam devreme de plecare, puteau fi doar câteva ore. Într-un sir de mașini așezate cu spatele la trotuarul care trecea de-a lungul clădirilor cu parter comercial, înșirate în tâmplărie complicată și uși masive, am văzut un loc destul de larg cât să îmi încapă mașina fără probleme. Am pornit din locul în care stătusem minute lungi curios protejate de ploaie. Am accelerat, motorul s-a trezit, a urlat potolit și a dus cuminte cele aproape două tone de otel albăstrui către locul liber. Am făcut o buclă largă și am băgat cu spatele, roțile au lovit bordura, am ...
De ce dorul vine o data cu toamna?
RăspundețiȘtergereToamna e anotimpul dorurilor, dorul verii care se termina, dorul iernii pe care o dorim alba, visand printre brazi inghetati. Intre ele traim toamna, cu cerul ei albastru de neimitat. Si o data cu frunzele care se coloreaza cazand pe orizonturi din ce in ce mai reci, ne traim nostalgiile.
ȘtergereE toamnă
RăspundețiȘtergereE despre dor și noi
Și tare aș vrea acum o zi din toamna ta.
Să fi al meu, să fiu a ta
Să ne prefacem că vom fi mereu doar noi
E toamnă afară, e toamnă-n noi,
Și știm că e târziu...
Că timpul parcă a gonit prin nori
Și din ce ne-a mai rămas, mai e puțin.
E toamnă acum
Și tare-aș vrea să o oprim doar pentru noi.
Frumos gănd...
ȘtergereFrumoasă simțirea...
Frumoase cuvintele
Meșteșugit imperecheate...