Neabătut fără punctuație*

Nu vreau să evaluez nimic

Nu analizez, nu capitalizez

Valori şi bune practici

În mod public

Nu vibrez la obiective noi

Nu îmi gravez pe creier timpi de execuţie

Nu mă străbat declaraţiile

Chiar dacă unele

Nu sunt de neglijat

Căci am într-adevăr

Cu totul altele

De care să îmi pese-adânc

Dacă judec

Nu cred că-s Dumnezeu

Nu aplaud, nu mă agit

Mă știți

Ochii mei coborâți în ei înșiși

Fruntea mea distantă

Gura mea ascuțit-reținută

Nu mă iau la întrecere

Mă lasă rece provocările

Nu ard la indicatori

De la „marja de ... ”

Pâna la „obiectivul specific pentru ...”

Nu mă scald zilnic

În religia sarcinilor

Și urgențelor

Nu mă angajez zgomotos-ferm

Dacă am spus că fac, fac

Deși am spus-o mai încet

Nu voi întinde taraba

Sacrificiului personal

Căci nu vreau să mă sacrific

Doar îmi vad de treabă

Chiar dacă pentru unii dintre voi

Să-ți vezi de treabă, este prea puțin

Cred că știu unde sunt

Și cumva, către ce mă îndrept

Nu mai e nevoie

Să îmi spuneți asta mereu

Într-o conferință

De dezvoltare personală

Nu e nevoie nici

Să îmi cereți

Să fac declarații

De bună intenție

Căci pur și simplu sunt

Bine-intenționat

Știu ce am primit

Și pentru ce sunt dator

Dar sunt hăt departe faţă

De marile satisfacţii

Profesionale

De sentimentul

Obiectivului atins

Mă îngrijorează oarecum, asta

Valori, scopuri, voință, aceleași

Mi se par prea puţin

Pentru un un om

Ca mine

Intuiesc direcția

Creștere, dezvoltare, transformare

Dar eu nu mi-am propus

Ca obiectiv personal

Realizarea, cu orice preţ

Ţintele sunt prea mari, prea generale

Eu pot trăi normal-liniștit

Fără să fac din asta

O tragedie

Sunt doar un om obișnuit

Nu contaţi pe mine
Cu totul, pentru orice

*Pornit de la neabaterea  „modestului" meu înaintaş, numitul  M. S., poet singur printre lilieci