Postări

Se afișează postări din februarie, 2018

Du mécanique rurale plaqué sur du vivant technologique

Aș fi vrut sa iau informația de care aveam nevoie, ca apoi să merg liniștit să mă sinucid. Așteptam deja de prea multă vreme. În plus, seria repetată de negru-orange-alb-argintiu, spațiul cubic cu sfere luminoase în roșu-galben-portocaliu, aleator împrăștiate, panourile lucioase, fosforescente, curbe, ronde, pline cu tablete, smartphone-uri, notebook-uri, modem-uri, routere, smartwatch-uri și brățări inteligente, medii de stocare, adaptoare și cabluri, protecții și zdrăngănele îmi stăteau în gât. Toate la un loc erau tot ce putea fi mai contrastant cu iarna cenușie și uscată de afară și îmi poluau retina. Mai mult, se lucra la un singur post din cele câteva existente, două dintre ele instalate într-un fel de consolă ca o comandă de navă de luptă peste care dădeai cu ochii de îndată ce intrai, celalalte risipite cu speranța iluzorie că se va crea astfel un spațiu prietenos. Tipul din spatele comenzii trecea prin clipe grele cu un cuplu atât de obişnuit, încât îmi este imposibi...

Neabătut fără punctuație*

Nu vreau să evaluez nimic Nu analizez, nu capitalizez Valori şi bune practici În mod public Nu vibrez la obiective noi Nu îmi gravez pe creier timpi de execuţie Nu mă străbat declaraţiile Chiar dacă unele Nu sunt de neglijat Căci am într-adevăr Cu totul altele De care să îmi pese-adânc Dacă judec Nu cred că-s Dumnezeu Nu aplaud, nu mă agit Mă știți Ochii mei coborâți în ei înșiși Fruntea mea distantă Gura mea ascuțit-reținută Nu mă iau la întrecere Mă lasă rece provocările Nu ard la indicatori De la „marja de ... ” Pâna la „obiectivul specific pentru ...” Nu mă scald zilnic În religia sarcinilor Și urgențelor Nu mă angajez zgomotos-ferm Dacă am spus că fac, fac Deși am spus-o mai încet Nu voi întinde taraba Sacrificiului personal Căci nu vreau să mă sacrific Doar îmi vad de treabă Chiar dacă pentru unii dintre voi Să-ți vezi de treabă, este prea puțin Cred că știu unde sunt Și cumva, către ce mă îndrep...