Vis de zori

Am visat un cal.

Cu ochi cuminți.

Șarg.

Frumos cum nu se află.

Coada și coama

În bronz.

Lungi și învolburate

Peste gât, crupă,

Încordate,

Roaibe-aurii.

Îl călăream în vis.

Ca-ntr-un vis.

Pe plaiuri lungi,

Verzi, ude,

În creștere așezate

Către stânci

Surii.

Către cer limpede

De piatră

Albăstruie.

Mă întreceam

Cu niște umbre.

Și le-am trecut.

Le-am întrecut.

Și am ajuns.

Sus.

Printre stânci

Albastre.
Sub cerul de piatra

Sură.

Și calul cel frumos

Știa

C-am trecut umbrele,

Amândoi.

Si se bucura.

O dată cu mine.

Era calul

De care, adesea,

Îmi povestea

Bunicul.