miercuri, 29 noiembrie 2017

Vis de zori

Am visat un cal.
Cu ochi cuminți.
Șarg.
Frumos cum nu se află.
Coada și coama
În bronz.
Lungi și învolburate
Peste gât, crupă,
Încordate,
Roaibe-aurii.

Îl călăream în vis.
Ca-ntr-un vis.
Pe plaiuri lungi,
Verzi, ude,
În creștere așezate
Către stânci
Surii.
Către cer limpede
De piatră
Albăstruie.

Mă întreceam
Cu niște umbre.
Și le-am trecut.
Le-am întrecut.
Și am ajuns.
Sus.
Printre stânci
Albastre.
Sub cerul de piatra
Sură.

Și calul cel frumos
Știa
C-am trecut umbrele,
Amândoi.
Si se bucura.
O dată cu mine.
Era calul
De care, adesea,
Îmi povestea
Bunicul.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu