O mâncare de al’dată

Mâncare de castraveți așa cum o știu eu de la bunica Elenuța-Dragă (c’așa-i zicea bunicu’)

Oameni dragi, jupâni falnici, vrednice și arătoase domnițe, voi copii frumoși și zglobii cu obraji ca merele cele domnești si ochișori stralucind de pozne, baga-ta-ți de seamă ce iarnă strașnică aidoma timpurilor vechi s-a așternut peste ținuturile noastre? Băga-ta-ți, băga-ta-ți… căci vă văd nasurile roșii de ger, genele albite și ciubotele cam inghețate, bre. S-arată bălana ca pe vremea copilăriei celor ce avem d’acuma tâmple sure - cu cărări înfundate între troiene, cu stâlpi ce poartă cușme albe lăsate așa pe-o sprânceana ca flacăii cei îndrăzneți și crengi împodobite cu beteala de gheață, de-ți vine s-o scuturi peste capetele celor ce trec pe dedesubt-ui.

Ci eu m-am gândit la voi într-altfel, căci este trebuință oameni buni să avem de grijă și la bucuria trupului, nu numai de cea a sufletului. Și acum, pre frig de crapă pietrele, când te întorci rebegit la adăpost după truda zilei sau după drumuri ce ai avut de făcut, se cade sa m’ânci pre măsură. Drept aceea potrivită este gătirea unei mâncări cu de toate și bogată la gust, mâncare de iarnă în lege, ce umple trupul și sufletul la aste vremi de troiene ’nalte, de șleauri adânci de gheață, de viscol și de prăpădenie.

Cinstiți boieri și frumoase jupânese, aveți trebuință, întru facerea mâncării de ziserăm, de ceva lucruri potrivite ce vi le voi înfățișa îndată:

- Cartoafe - de le zice prin părțile tatălui domniei-mele și picioici: 3 sferturi kilo de ajuns și potriviți de mărime să fie
- Morcovi nu prea groși și veseli ce fac bucurie domnițelor: 2 sferturi kilo sau pe aproape, drepți și tari să fie
- Castraveți murați - cei ținuti la saramură vor fii fiind mai buni: 2 sferturi kilo bine facuți și sărați
- Cepe voinice - tari și rotunde la pipăit ca sânul de fată mare: 2 să fie și bine așezate în foile lor
- Piept afumat de purcel cu șorici fraged pe dânsul și fiert de vă place: 2 sferturi kilo și bine împănat să fie
- Roșii zdrobite și puse la păstare în borcane: 4-5 linguri popești
- Măsline de Chipru – negre, mari, frumoase și în untdelemn ținute: 1 mână de gospodină tânără și iute
- Foi de laur (îi zice și dafin) ce stăteau pe fruntea Chezarilor Romei: 3-4 frunze fără stricăciune
- Sare din cea cea de îi zice grunjoasă, dar alba și curată să fie: cu chibzuință și pe gustatelea s-o folosiți

Când aveți toate cele de trebuință, trageți-vă sufletul o clipită, puneți-vă alăturea un pocal de vin din cel vechi și gros ca sangele de taur întru curaj și alungarea oboselii și apucați-vă de treabă.

Luați cartoafele de peste marea cea mare venite la noi, curățați-le de coajă și în patru să le spintecați. Așijderi cu nasurile de om de zapadă la curățat, dar numai roate subțirele să îi faceți. Iară castraveți-i lasați cu coajă, doar taiați felii rotunjoare cum le e trupul și gustați-i să știți cât se află de însărați. Puneți toate acestea într-o oală de gătit mai mult ’naltă decâtu-i de largă. Luați donița cu apă proaspătă adusă de fată mare și turnați, câtu-i un deget preste dânsele cele dintru oala cu pricina. Puneți apoi la foc domol și lasați-o cu Domnul.

D’aice puneți mâna și taiați pieptul cel de purcel în fâșii lunguiețe și nu prea groase. Bagați de seamă ce frumoase-s vârstate cu alb și roș, ce moale se lasă șoricul sub cuțitul cel ascuțit și ce bun îi mirosul de se înalță? Zmulgeți apoi cu înfocare foile cele galbene de preste cepe și curate lăsate tocați-le mărunt cât solz de pește în putere. Lăsați lacrimile sa curgă de la pârdalnica, acuma marunțită și lasată gramadă pe talger, apoi ștergeți cu grăbire ochii cei codați și încingeți într-o tingire largă și puțin adâncă vreo câțiva stropi de undelemn și lasați-l să se ’fierbânte bine. Iară dupre aceea aruncați preste dânsul fâșiile cele de purcel. Rumenți-le pre o parte și pre cealaltă... Doamne, bune-s cele rădăcini, legume felurite și fructe, da’ drept este că la vreme potrivită nu se află parfum mai ațâțător ca cel de slanină pârlită cum trebuie la foc iute. Dreptate am, au ba? No, me’rem mai departe și după rumenirea cea frumoasă lăsăm ceapa solz întru cinstita prăjeală. Ci s-o lasați numa’ cât se face și preface aurie și precum glaja. Apoi repegior răsturnați roșiile cele zdobite peste dânsele cele din tingirea cea scundă perpelită la foc. Amestecați bine toate acestea și de vă vine să mâncați într-aceasta clipă prăjeala cea minunată, țineți-va dorința în frâu, căci alta e menirea ei.

Aruncați o ochire la oală - castraveții vor fiind deasupra, dară este aceasta ce trebuiește a fi. Răsturnați cele amestecate și prajite preste cele ce fierb domol, mesticați-le binișor și puneți, bre, si 2-3 frunzulițe de dafin, bine uscate și mirositoare cum nu se află, între cele d’acolo. Mai mesticați o dată... Luați oala cu grijă să nu vă ardeți la cele mânușițe și dați-o la cuptorul ce e încălzit țapăn.

No, acuma lasați-vă brațele să se hodinească o țâră și dregeți-vă glasul cu o gură de vin din cel bun. Dregu-va-ți? Da? Atuncea sloboziți din dum’lia voastra o doina lungă și trăgănată, căci preț de un ceas juma’ veți lăsa mâncarea să se coacă și să își sloboadă tot gustul și aroma întru preacinstita găteală. Când vom căta a sfârși doina de zisei și când vremea pomenită - nu veți fi uitat de cel ceas-giumate - se duce deschideți cuptorul, gustați de sare și aruncați cu îngrijire măslinele cele murge într-ânsa. Apoi mai asteptați preț de o litră și scoateți oala cea minunată și dați-o sa se răcoreasca un picuș.

D’acuma ’om putea, cinstite fețe, sa ne asezăm la masă. Veți fi punând mâncarea ce făcurăm în străchini de lut roib și alăturea de ele pune-vă-ți și murături din cele țărănești amesticate cum se nimerește - țelina învârtoșata de scoală din boală moșnegii, gogoșari înfuriați așa de-ai naibii ce sunt, buchețele de conopidă ca piatra scumpă, sferturi granate de varză cu inimi pișcăcioase. Om avea și pâine de cuptor albă la trupul ei și cu coaja groasă și crapată precum scoarța gorunului bătrân. Fi-va acolo, pentru mai târziu și bardacă cu preasfânt vin și ceva plăcinți aburinde ce alunecă pe gât de mai mare mirarea.

Frumoasa masă, frumoase chipuri alăturea însuflețite de bucurie și de dragoste. No, așa îmi place mie. Acu’ închinați-vă cu dreapta și arătați celor mici cum punem sfânta treime la frunte, la inimă și pe umeri, amin! Dați de dușcă ceștile cu zamă de prună, așa cum se face ea la Muscelul cel frumos, puneți mâna pe coltucii de pâine și pe cele lucruri de mâncat, pohtă bună vă pohtesc și dați-i fălci că, slava Celui-de-Sus, dinți văz ca aveți.

Radu ot Nec’ălurea