Un el si o ea, pe strada, amamdoi inalti spre foarte inalti, insotiti de un copil de vreo doi-trei ani, merg in pas de spazieren. El si ea (inalti spre foarte inalti) cu haine ca de ceremonie, sa zicem, tineri, pana in treizeci de ani. El, cu sacou lung spre foarte lung, cravata colorata si pantofi cu varf intors. Ea cu pantaloni drepti si sacou la doua randuri. Amadoi cu palarii de fetru moale, mie mi s-au parut identice. Aaa... el cu o mustata tacata scurt la coturile gurii. Baietelul care ii insotea mesteca harnic din picioruse pe langa ei. Dar avea, asa mic cum era el, avea zic, nevoie de certitudini: “Mami, unde mergem?”. Ea, nimic. “Mami, unde mergem?”. Nimic. “Mami, mami, unde mergem?” Ea: “Intreaba-l pe tac’tu”. Micutul se repliaza: “Tati, unde mergem” El: “La notar!” si si-a continuat maiestuos drumul in timp ce copilul amutise intropsectiv.
Nu stiu de ce dar am avut senzatia clara ca pe figura mea s-ar fi putut citi aceeasi expresie ca cea aparuta pe figura baiatului. Credeati ca Nenea Iancu nu mai e? Uite-l aici langa noi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu