POVESTI DE NECALUREA

Întunericul era dens şi aşezat în straturi orizontale. Începea chiar de lângă tavan, rarefiat în curbe şi se continua în straturi din ce în ce mai subţiri de ghemotoace îndesate. Acum f âșiile de lângă mine vibrau în unde fără amplitudine. Mișcare a oscilatorie se transmitea de la telefonul care îşi url a calm alarma în licăriri de lumină, în pulsaţii înăbuşite şi în sun e te exotice. Walk în the Forest: harpă, clavecin şi ciripit de păsări pitice ascunse prin lăstărişuri. Ca să fim înţeleşi: sunt genul matinal spre extrem de matinal, dar prefer să mă trezesc singur. Ceea ce şi fac de cele mai multe ori, moment în care debifez alarma şi aşa telefonul nu mai behăie tembel şi impersonal. Acum fusese altfel. Am întins mâna şi m-am chinuit să glisez perfect orizontal cu degetul lui Saturn apăsat pe x-ul roşu. Până la urmă am reuşit. Am aruncat pilota cât colo, dar am rămas întins. N-am putut însa, răm âne mult. De dincolo de perete, vecinii mei începuseră gimnastica de dimineaţ...

Aşezate în faţa mea Văd mâinile acestea Nelalocul lor Cocluzii greşite Pe trupul meu Mâini contradictorii Ce-ar trebui să fie Mari, aspre, dure Dar sunt cu totul altfel Decât aștept de la ele Mâinile acestea prinse În braţe mari Braţe de pietrar Cu muşchi groși Înţepeniţi pe oase Braţele acestea ieşite Din tors de taur Aprig-liniștit Piept masiv-mareic În respiraţii adânci Trunchiul acesta barbar Înfipt în pământ Cu picioare solide Rădăcini-răsucite De om-pădure Acest tors compact Ce leagă umerii Puternic-uniţi În spate rigid Larg-insolit Spatele acesta din care Iese gâtul gros Gât de animal Pulsând zvâcnit În rotiri cu tot trupul Broșat pe gât, capul Neanderthalian-absurd Arcade negru-ieșite Ochi adânci-mocnind Bărbie pătrat-repezită Toate acestea sunt Ele însele adunate Legate între ele Imagine omogenă, care Simplifică existența. Doar mâinile acestea Îmi trădează făptura. ...