Într-apus
M-am lăsat pe pământ Cerul mi-era deasupra Întins liniştit, Puţin trist. Iarba se înfiora toată În verde înserat. Mi-am lăsat braţele în cădere Braţele mele, mereu încordate. Am lipit palmele Cu degetele întinse Degetele mele, Mereu neliniştite. M-am scufundat aşa Şi pământul s-a curbat Cu marginile înălţate către cer Şi m-a primit În tăcere, Respirând adânc. Devenisem uriaş Puteam lua tot pământul În mâini Şi cerul pe umeri Simţeam uşor atunci Ce greu scriu acum Un apus de vară, Un câmp întins potolit, Un strop de suflet. De atât e nevoie Să poţi trăi Toate acestea.