M-am lăsat pe pământ
Cerul mi-era deasupra
Întins liniştit,
Puţin trist.
Iarba se înfiora toată
În verde înserat.
Mi-am lăsat braţele în cădere
Braţele mele, mereu încordate.
Am lipit palmele
Cu degetele întinse
Degetele mele,
Mereu neliniştite.
M-am scufundat aşa
Şi pământul s-a curbat
Cu marginile înălţate către cer
Şi m-a primit
În tăcere,
Respirând adânc.
Devenisem uriaş
Puteam lua tot pământul
În mâini
Şi cerul pe umeri
Simţeam uşor atunci
Ce greu scriu acum
Un apus de vară,
Un câmp întins potolit,
Un strop de suflet.
De atât e nevoie
Să poţi trăi
Toate acestea.
