Vis de zori
Am visat un cal. Cu ochi cuminți. Șarg. Frumos cum nu se află. Coada și coama În bronz. Lungi și învolburate Peste gât, crupă, Încordate, Roaibe-aurii. Îl călăream în vis. Ca-ntr-un vis. Pe plaiuri lungi, Verzi, ude, În creștere așezate Către stânci Surii. Către cer limpede De piatră Albăstruie. Mă întreceam Cu niște umbre. Și le-am trecut. Le-am întrecut. Și am ajuns. Sus. Printre stânci Albastre. Sub cerul de piatra Sură. Și calul cel frumos Știa C-am trecut umbrele, Amândoi. Si se bucura. O dată cu mine. Era calul De care, adesea, Îmi povestea Bunicul.