Eu sunt un solitar
Eu sunt un solitar În gândul meu pierdut. Mă-ntreb ades de-un mâine Ce azi e neştiut. Și-aud furtuni de iarnă Huind peste păduri Şi-un clavecin de Bach Curgând în line súsuri. Şi vreau Pentru ai mei Să fiu puternic scut. Eu sunt un solitar În gândul meu pierdut. Mă-încânt că-s bun și tare Şi mie-mi de ajuns. Și simt că am deasupra-mi Un cer adânc-ascuns. Ating și flori şi arme Şi sânuri de femeie. Si neguri mă cuprind De pierd-a-lumii cheie Și plâng Când cele simple În mine se ascut. Eu sunt un solitar În gândul meu pierdut. Și înţeleg că lumea-i Rotundă și-ncheiată. Şi-mi spun ca-nțelepciunea E lumea acceptată. Încerc să fiu eu însumi Şi bine aşezat Ținând în mine toate De care sunt legat. Nădăjduiesc De-adânc Să fiu în toate scut. Eu sunt un solitar În gândul meu pierdut.