O plimbare prin Cișmigiu
Dupe cum mă ştiţi, se întâmplă câteodată să mă rătăcesc în lumea din jur şi să mă trezesc fără trebi anume prin vreun colţ în care mai ’nainte nu aş fi zis că m-aş trezi. Şi aşa că printre ploi şi ceruri albastre şi limpezi ca ochii de copil – ştiu, e o comparaţie răsuflată, da’ nu mă lasa inima să folosesc alta – printre ceruri albastre zic, la început de mai, m-am trezit la intrarea în Cișmegiu (Nenea Iancu citire ... ), aia dinpre rondul cu nume de erou de la ”77 Zic Măriei-Mele: „Ia-o frumuşel prin parc şi fă o plimbare lungă, c ă timp ai şi de rătăcit eşti rătăcit gata. Iaca: soare, primăvara, floricele... Lasă dracu’ gândurile prea adânci!” Măria-Mea, cică: „Bine, bre!” O iau, deci prin parc. Acolo, ce să vezi? Lume multă, nene. Nu stau acu’ să îi înşir pe toţi că erau prea mulţi, da’ puteţi să mă credeţi pa cuvânt. Adevăru’ e că era un fel de zi de vacanţă. O zi de sărbătoare cu istorie așa, cam eroică, transformată aujourd'hui în prilej de umplut burdihanu’. ...