POVESTI DE NECALUREA

„Eşti cam uituc!” Cuvintele erau o dojană amuzată, dar mie îmi sunaseră cam aspru. Rândurile continuau: „Nu-ţi aminteşti că am am fost vecini şi ne ştim de când eram copii? Sunt Cristina, vecina ta, sunt mai mică decât tine, nu-ţi mai aminteşti?” Primisem prin poşta electronică „Cristina M. wants to be friends with you on...” Numele nu-mi spunea nimic. Ştiind că nu-s persoana după care se prăpădească vreo necunoscuta şi nici genul care să deschidă alteia pofta de conversaţie, aproape convins ca e vorba de o eroare, i-am replicat: „Mulţam de interes, ne-am cunoscut?” La intrebarea mea ea îmi răspunsese că-s cam uituc. Era foarte posibil să fie adevărat. Ne purtasem anii mici laolaltă, în acelaşi oraş înghesuit între râul curs iute şi dealurile înalte, streşinite de păduri amestecate în care la vremea toamnei roşul carmin, galbenul auriu şi verdele adânc se amestecau în pete lungi azvârlite peste clinele îndreptate spre apus. Fusese o lume acolo, o lume parcă pierdută, deşi blocul cur...

Mă știți, o mai comit din când în când. Ieri am comis-o pe fond de foame și sictir pe când mă gândeam că tre’ să merg la f’un restaurant şi să aştept să îmi aducă ăia o talpă de gheată din Primul Război Mondial pe post de „mușchiulet-la-grătar-cu-garnitura-și-salată”. Drept aceea, pent’că eram arround am luat-o frumuşel la picior şi am urcat glorios treptele placate cu lemn striat de la Mc şi anume „mecdonalds”. Nene, înlăuntru lume multă... babe demne însoţitoare de țâncime pretențioasă, „baeți” gelați în pauză competițională, fete de liceu cu țâțe mari, fete de gimnaziu (dorindu-și să fi avut țâțe mari), şcoleri cu iPhone 4s băgate în huse colorate cretinoid, mămici tinere cu sugari în brațe, singure și ambetate (nu sugarii îs di ghină), femei mai așa, plate, cu expresii stupide, midăleigis cu bani potriviți în mână cerând un burgăr și ce s-o mai nimeri. M-a aşezat cuminte la coadă şi după un minut o fată frumuşică și ochelaristă mi-a zâmbit și părea că îmi zâmbeşte pe bune. Avea p...