POVESTI DE NECALUREA

Aleea e pictată toată cu pete de soare și umbra azvârlite în tușe lungi prefirate printre ramurile aplecate ale brazilor aliniaţi unul după altul, înalţi şi negrii. Sunt cam singuratici și cam triști. Deşi e plină de oameni, aleea e și ea cam singuratică. Se închide într-un capăt cu porţi de fier forjat curbat dulce, terminat cu suliţe zvelte. Trece apoi prin faţa clădirii lungi şi demodate şi cuminte se varsă fără murmur în curtea pietruită potopită de soarele bonom al toamnei aurii ce cantă blând în văzduhuri. Oamenii de pe alee sunt grupaţi în dreptul clădirii alb-cafenii către intrarea cu cinci trepte în evantai deopotrivă deschis către alee şi către curte. Sunt adunaţi în pâlcuri mici şi vorbesc cu însufleţire. Sunt de toate felurile. Doamne venerabile cu coafuri argintii bătând în violet, cu inele de familie stând greu pe degete îmbătrânite, bărbaţi trecuţi de prima tinereţe, serioşi, lipiţi de bordurile văruite, vorbind cu aer grav, femei mai tinere etalând decoltee largi pest...

Spălătorie auto. Central. Parcarea înghesuită. Plină. Două rampe. Pline. Lângă rampa din dreapta. Spaţiu. Cu elevator. Schimb. Ulei. Anvelope. Lângă rampa din stânga. Bar... Inevitabil. Vitrine. Frigorifice. Bere. Sucuri. Acidulate. Automat. De cafea. Trei lei. Zahăr, lapte. La discreţie. Bar. Înalt. Două scaune. Prinse de bar. Înalte. Patru mese. Rotunde. Mici. Scaune. De ţeava cromată. Pe lângă măsuţe. Incomode. Înghesuite. Una măsuţa – ocupată. O pereche. El, patruj’ şi-o litra. Mustaţa. Pe oală. Ea, până-n doi poli. Trasă la faţă. Lângă ei. Pe scaun. Una bucată întreprinzător. Patron. La spălătorie. Douj’apte – douj’opt. Perciuni subţiri. Lungi. Până la falca. Dolofană. Nebărbierit. De două. Zile. Ochii. Mici. Apropiaţi. Veseli. Două. Rânduri. De bărbi. Guşă. Gen. Cămaşa. Cu dungi. Bleu. Roz. Pe alb. Întinsă. Să crape. Pe burtă. Jeans. Strâns. Pe bulan. Pe gleznă, tată! Brăţară. Lată. De aur. Curea. Cu plăcute. Metalice. Imprimate. Vizibil. Armani. Pantofi. Decupaţi. Fără. Şosete....

Aerul era cald şi umed, dar proaspăt, cu gust de frunze crude şi ierburi strivite. Cerul stătea sprijinit pe brazii argintii pudraţi cu albastru pe vârfuri. Nori albi, argintii şi oţelii pluteau alene, scămoşaţi şi grei. Printre norii căţăraţi unii peste alţii se vedea din când în când aer albastru spintecat de lăncile aurii ale soarelui. Trotuarul păstra încă ceva din ploaia nopţii trecute, iar acum aburi se ridicau străvezii de pe pietrele ce se încălzeau lent. Mi-am aranjat cureaua genţii cazone cu catarame ca la ’916 şi am coborât strada strecurată între paralelipipedul administrativ alb cu arhitectură funcţională şi vag festivistă a deceniului șase al secolului trecut şi clădirea cu trei etaje tencuita cu galben-pai al cărei parter era acum o înşiruire lungă şi casetată de magazine şi cafenele. De-a lungul lor curgea o terasă acoperită cu plăci mari de culoarea granitului. Urca şi cobora în neaşteptate schimbări de atitudine terasa aceea, planuri lungi înclinate, sclipind în lum...

„Eşti cam uituc!” Cuvintele erau o dojană amuzată, dar mie îmi sunaseră cam aspru. Rândurile continuau: „Nu-ţi aminteşti că am am fost vecini şi ne ştim de când eram copii? Sunt Cristina, vecina ta, sunt mai mică decât tine, nu-ţi mai aminteşti?” Primisem prin poşta electronică „Cristina M. wants to be friends with you on...” Numele nu-mi spunea nimic. Ştiind că nu-s persoana după care se prăpădească vreo necunoscuta şi nici genul care să deschidă alteia pofta de conversaţie, aproape convins ca e vorba de o eroare, i-am replicat: „Mulţam de interes, ne-am cunoscut?” La intrebarea mea ea îmi răspunsese că-s cam uituc. Era foarte posibil să fie adevărat. Ne purtasem anii mici laolaltă, în acelaşi oraş înghesuit între râul curs iute şi dealurile înalte, streşinite de păduri amestecate în care la vremea toamnei roşul carmin, galbenul auriu şi verdele adânc se amestecau în pete lungi azvârlite peste clinele îndreptate spre apus. Fusese o lume acolo, o lume parcă pierdută, deşi blocul cur...

Mă știți, o mai comit din când în când. Ieri am comis-o pe fond de foame și sictir pe când mă gândeam că tre’ să merg la f’un restaurant şi să aştept să îmi aducă ăia o talpă de gheată din Primul Război Mondial pe post de „mușchiulet-la-grătar-cu-garnitura-și-salată”. Drept aceea, pent’că eram arround am luat-o frumuşel la picior şi am urcat glorios treptele placate cu lemn striat de la Mc şi anume „mecdonalds”. Nene, înlăuntru lume multă... babe demne însoţitoare de țâncime pretențioasă, „baeți” gelați în pauză competițională, fete de liceu cu țâțe mari, fete de gimnaziu (dorindu-și să fi avut țâțe mari), şcoleri cu iPhone 4s băgate în huse colorate cretinoid, mămici tinere cu sugari în brațe, singure și ambetate (nu sugarii îs di ghină), femei mai așa, plate, cu expresii stupide, midăleigis cu bani potriviți în mână cerând un burgăr și ce s-o mai nimeri. M-a aşezat cuminte la coadă şi după un minut o fată frumuşică și ochelaristă mi-a zâmbit și părea că îmi zâmbeşte pe bune. Avea p...