POVESTI DE NECALUREA

Acesta este un drum miraculos. Un drum pe care il fac din când când. E un drum pierdut. Pierdut în imensitatea unei câmpii. Câmpia e închisă la miază-noapte cu dealuri albastre. Se lasă apoi câmpia aceea spre sud în fâșii inegal colorate,  împărțite cu arbuști desenați jos  și întunecat.   Drumul meu, cel pierdut și miraculos, are linii drepte lungi. Liniile sunt întrerupte de serpentine scurte, frânte, strecurate printre văi mici, răsărite pe neașteptate, Dispar apoi, văile acelea, la fel cum au apărut. Prin acele văi se strecoară un râu care abia curge. Râul acela mic și aproape secat se revarsă leneș la vreme de ploi peste malurile joase.   Drumul acessta e ciudat și acum când vorbesc despre el mi-e greu să-l plasez într-un spațiu precis definit. Acolo văd lucruri pe care nu le văd în alte părți. Au fost mai întâi apusuri căzute în fâșii goase de roșu și violet, de parcă de marginea cerului ar fi fost agățate eșarfe din țesături grele colorate cu sâng...

Mâncare de castraveți așa cum o știu eu de la bunica Elenuța-Dragă (c’așa-i zicea bunicu’) Oameni dragi, jupâni falnici, vrednice și arătoase domnițe, voi copii frumoși și zglobii cu obraji ca merele cele domnești si ochișori stralucind de pozne, baga-ta-ți de seamă ce iarnă strașnică aidoma timpurilor vechi s-a așternut peste ținuturile noastre? Băga-ta-ți, băga-ta-ți… căci vă văd nasurile roșii de ger, genele albite și ciubotele cam inghețate, bre. S-arată bălana ca pe vremea copilăriei celor ce avem d’acuma tâmple sure - cu cărări înfundate între troiene, cu stâlpi ce poartă cușme albe lăsate așa pe-o sprânceana ca flacăii cei îndrăzneți și crengi împodobite cu beteala de gheață, de-ți vine s-o scuturi peste capetele celor ce trec pe dedesubt-ui. Ci eu m-am gândit la voi într-altfel, căci este trebuință oameni buni să avem de grijă și la bucuria trupului, nu numai de cea a sufletului. Și acum, pre frig de crapă pietrele, când te întorci rebegit la adăpost după truda zilei sau du...