O dimineaţă urmuziană (sau cum să înoți iepurește)
Dominde stătea la o masă, aşezat comod pe scaunul în formă de locomobil. Din locul său îşi putea întinde picioarele până pe malul celălalt, unde două femei, una cu spatele şi alta cu faţa, îşi făceau confindențe roz şi îşi şopteau necuviinţe în gura mare. Tocmai atunci, adică în momentul în care picioarele lui mai-mai să atingă mâlul călduţ al ţărmului pe lângă care, de-a curmezișul, curgea râul, trecu o reprezentantă a comisiei de egalitarism de gen si sufix care oferea spre vânzare foi veştede de leurdă, batiste de hârtie velină şi flori de primăvară în buchete, legate cu fâşii de ziare trimestriale vândute la bucată. În aceste condiţii intolerabile, dar greu de acceptat, el o chema grabnic la sine pe reprezentantă. Și în virtutea faptului că deţinea unele terfeloage fără coperţi, moştenire și cutumă de familie, îi ceru să îi vândă nici mai mult nici mai puţin decât două mănunchiuri de flori, unul alb şi unul galben. Reprezentanta se izmeni o vreme şi invocă dreptul său l...