Cum mi-am petrecut sfârşitul liceului lumii (Din ciclul „România – Garden of Nowhere”)

Spălătorie auto. Central. Parcarea înghesuită. Plină. Două rampe. Pline. Lângă rampa din dreapta. Spaţiu. Cu elevator. Schimb. Ulei. Anvelope. Lângă rampa din stânga. Bar... Inevitabil. Vitrine. Frigorifice. Bere. Sucuri. Acidulate. Automat. De cafea. Trei lei. Zahăr, lapte. La discreţie. Bar. Înalt. Două scaune. Prinse de bar. Înalte. Patru mese. Rotunde. Mici. Scaune. De ţeava cromată. Pe lângă măsuţe. Incomode. Înghesuite. Una măsuţa – ocupată. O pereche. El, patruj’ şi-o litra. Mustaţa. Pe oală. Ea, până-n doi poli. Trasă la faţă. Lângă ei. Pe scaun. Una bucată întreprinzător. Patron. La spălătorie. Douj’apte – douj’opt. Perciuni subţiri. Lungi. Până la falca. Dolofană. Nebărbierit. De două. Zile. Ochii. Mici. Apropiaţi. Veseli. Două. Rânduri. De bărbi. Guşă. Gen. Cămaşa. Cu dungi. Bleu. Roz. Pe alb. Întinsă. Să crape. Pe burtă. Jeans. Strâns. Pe bulan. Pe gleznă, tată! Brăţară. Lată. De aur. Curea. Cu plăcute. Metalice. Imprimate. Vizibil. Armani. Pantofi. Decupaţi. Fără. Şosete. În picioare. Sprijită. De bar. Una bucată. Doamnă. Tânără. Soţie patron. Unu şai’eş’cinci. Optezeci. Şi cinci. Kile. Îmbrăcată. Salopetă. Subţire. Semi. Transparentă. Lipită. Pe corp. Da. Am orbit. Pe mese. Click!. Libertatea. Poze. Cât pagina. Femei. Goale. Text. Pe una. Din poze. „Miki. Studentă. La Drept. Din Slatina.” Hai, dom’ne! Chiar din Slatina?!? Nu e rea. Cei patru. Continuă. Discuţie. Prima pereche. Copil. Adolescent. La liceu. Probleme. Cu învăţatul. Bacalaureat. Aoleu! Patron. Ştie. Sfaturi. Soluţie. Om de afaceri. De! „Eu, pă cuvânt dă onoare, înafară de clasa a IX-a, nu am dăschis nicio carte în liceu. Oricum numai în anul I am avut cărţi, din anul II până în anul V nu am mai avut cărţi şi nu am mai învăţat niciodată.” Cinci ani. De liceu. Seral. E bine. Pe bune. Mai departe. Convins. „La toate lucrările luam 8 – 9. E nevoie să îţi meargă mintea un pic. Tre’ să ştii cum pui problema cu profesoru’. Să ştii un pic şi bagi restu' pă lângă. La „bac” am luat 9,31... Ce comentarii?!? Să învăţ comentarii?!? Păi ce, eu nu pot să fac comentariu’ meu? Reţin două – trei detalii şi apoi pot să povestesc toată ziua, pot să spun până te ia somnu’!” Lumea râde. Încântată. Deci aşa, car’ va să zică? Ei, păi zi-i, dom’le aşa... Sfătos. „Nu e nevoie să înveţi, tre’ să fii dăştept cinci minute. Eu m-am dăscurcat mai bine decât alţii care cică învăţau. Aveam un coleg... ăla tocea... mereu îi spuneam, mă, fă ca mine... Luam note mai bune dăcât el... n-a făcut nici pe dracu’ după liceu.” Mărturisiri. „Şi când aveam probleme, nu mari, da’ mai aveam... L-am pus pe tata să sune la şcoală când i-am zis io ora şi profu’ i-a spus că e e totu’ ok, nicio problemă, domnu', băiatu’ e foarte ok. Eram lângă el. I-am zis că o încurcă cu mine, să aibă grijă ce spune.” Râde. Bonom. Se lasă. Pe spătar. De scaun. „Vă zic io, degeaba-l forţaţi, dacă e băiat dăştept să dăscurca el.” Râde. Toată lumea. Prima pereche. Destinsă. Mama. Tot trasă la faţă. „Ce să-l forţezi? Face tot ce vrea el.” Tatăl. Vesel. Zâmbeşte. Cu toată gura. „Eu oricum ţin cu el... Mă-sa să mai supără... Da’ eu am văzut părinţii cum se ducea după copii la şcoală şi se lua după ei pentru te miri ce... Mai bine fără”. Lămurit. Eu. Mă mişc. Răstorn. O scrumieră. Pusă. Pe calorifer. Rece. De tablă. Lipit. De peretele de sticlă. Exterior. Zic. Către. Doamna, cu salopetă. „Îmi daţi... un pix şi o bucată de hârtie?”. Doamna. „Da, cum să fie, mai mare, mai mică?” Eu. Mă cutremur. „Mai mare, o foaie, de caiet”. Îmi dă. Pix. Negru. Hârtie. Coală. Albă. O îndoi. Pe jumătate. Încep. Să scriu. „Spălătorie auto. Central. Parcarea înghesuită... Pe scaun. Una bucată întreprinzător. Patron... falca dolofană... Ştie... Sfaturi... Soluţie... Eu, pă cuvânt dă onoare... Om de afaceri... De!”.