O noapte, un drum si o dimineata
Vântul zbate a nelinişte crengile înflorite ale copăcelului din faţa ferestrei şi noaptea, încă plină, îşi cerne negurile din cerul rece şi limpede în întunecimea lui. Am în gură gustul somnului rupt şi a aerului mişcat lent în volute deasupra patului pe care dormisem scurt şi chinuit fără a desface aşternuturile. Din dreptul ferestrei unde stau rezemat de pervaz, văd cearceafurile adunate închipuind peste pat valuri îngheţate în mişcare lucind albastru-lăptos în întunericul camerei. Mă întorc către fereastră şi o deschid, iar aerul rece, umed şi uşor înmiresmat cu muguri, flori şi ierburi, îmi pătrunde în casă, în piept şi printre amintiri... * Tot o noapte racoroasă până la frig, uşor umedă, închizând în ea primăvara în facere de flori, cu muguri verzi şi albi şi roz arătaţi timid pe crengi şi tot ferestre prin care se strecoară şoaptele foşnitoare ale frunzişurilor bătute de vânturi subţiri... Eu stau tot în dreptul ferestrei larg deschise, culcat pe patul cazon, plutind între somn...