Gând de toamnă
Venit-a toamna
Și
cu ea o dată,
O
vară indiană, tristă-n care
Trăi-vei
poate
Palida
și-uscata,
Târzia
remușcare.
Și-apoi?
Te
vei gândi?
Cădea-vei
pradă dorului?
Mai
trist,
Și
mai zadarnic,
Decât
a fost al lui?
Toamnă cu miros de vanilie
Ferestrele erau deschise larg către parcul din ce in ce mai cufundat în toamnă, iar lumina zilei, care se adâncea în amurg, se strecura tăcută și palidă printre crengile copacilor. Unii arbori își păstrau încă un verde verde încăpățânat, dar deja bordat cu ruginiu. Mulți alții se înecaseră în galben și orange. Frunze aurii și roșiatice cădeau fără grabă, ca niște promisiuni de trecere, agățate de vântul slab care le purta în balans lent către pământ. Se ghiceau, în depărtare, câțiva trecători care traversau aleile, și câteodată, zgomotul pașilor lor trecea prin spațiul deschis al ferestrei, se agăța în faldurile draperiilor de culoarea focului și se zbătea moale acolo, înainte să curgă spre podelele masive și să se piardă în tăcerea camerei. În aer plutea un miros vag de castani care își leapădă fructele, de tufănele și de umezeală desprinsă din peluzele bizar înviorate de toamnă. Un glas îndepărtat de copil, subțire, abia perceptibil, răzbătea ca o nălucire printre ramuri...
De ce dorul vine o data cu toamna?
RăspundețiȘtergereToamna e anotimpul dorurilor, dorul verii care se termina, dorul iernii pe care o dorim alba, visand printre brazi inghetati. Intre ele traim toamna, cu cerul ei albastru de neimitat. Si o data cu frunzele care se coloreaza cazand pe orizonturi din ce in ce mai reci, ne traim nostalgiile.
ȘtergereE toamnă
RăspundețiȘtergereE despre dor și noi
Și tare aș vrea acum o zi din toamna ta.
Să fi al meu, să fiu a ta
Să ne prefacem că vom fi mereu doar noi
E toamnă afară, e toamnă-n noi,
Și știm că e târziu...
Că timpul parcă a gonit prin nori
Și din ce ne-a mai rămas, mai e puțin.
E toamnă acum
Și tare-aș vrea să o oprim doar pentru noi.
Frumos gănd...
ȘtergereFrumoasă simțirea...
Frumoase cuvintele
Meșteșugit imperecheate...