Eu sunt un solitar
În gândul meu pierdut.
Mă-ntreb ades de-un mâine
Ce azi e neştiut.
Și-aud furtuni de iarnă
Huind peste păduri
Şi-un clavecin de Bach
Curgând în line súsuri.
Şi vreau
Pentru ai mei
Să fiu puternic scut.
Eu sunt un solitar
În gândul meu pierdut.
Mă-încânt că-s bun și tare
Şi mie-mi de ajuns.
Și simt că am deasupra-mi
Un cer adânc-ascuns.
Ating și flori şi arme
Şi sânuri de femeie.
Si neguri mă cuprind
De pierd-a-lumii cheie
Și plâng
Când cele simple
În mine se ascut.
Eu sunt un solitar
În gândul meu pierdut.
Și înţeleg că lumea-i
Rotundă și-ncheiată.
Şi-mi spun ca-nțelepciunea
E lumea acceptată.
Încerc să fiu eu însumi
Şi bine aşezat
Ținând în mine toate
De care sunt legat.
Nădăjduiesc
De-adânc
Să fiu în toate scut.
Eu sunt un solitar
În gândul meu pierdut.
